A venit vacanta cu…maşina spre Franta!...

….este sloganul sub care se va desfăşura vacanţa de anul acesta.

De cãnd am ales sā nu mai fiu….

…vacanţele au un nume. Ĩn 2010, cãnd am descoperit cālātoriile pe alte meleaguri, vacanţa s-a numit “Hoinar prin Europa”.

“Hoinar prin Europa” mi-a marcat existenţa şi mi-am promis cā fiecare vacanţā se va petrece oriunde altundeva decāt ĩn Romãnia. Greu de realizat ĩn perioade de criză financiară! După ce m-am ĩntors din călătoria prin Europa (5 ţãri şi 6000 de km.),gãndul meu a fost doar la emigrare. Ĩn toamna 2010,acest  gãnd l-am depozitat ĩntr-un sertar al fiinţei mele, pentru că a apărut  ĩn viaţa mea “copilul francez”. Copilul francez, pe nume Amandine, a venit ĩn Romănia printr-un program Comenius pentru a lucre cu elevii Şcolii nr. 1 din Roman şi avea nevoie de “ une famille d`accueile".

Dor de mare

Iubesc marea cu toată fiinţa mea!

             Îmi place întinderea nesfârşită de apă şi nisipul fierbinte sub tălpi. Ador mirosul sărat care îmi gâdilă nările dimineaţa când privesc începutul. Răsăriul e ca un început - se naşte o nouă zi!

Începutul.....

...și sfârșitul

            

îmi place să stau pe nisipul încins să ascult foşnetul mării şi să simt 

cum mă invadează o linişte luminoasă care-mi spală sufletul.

             Ador freamătul mării când sărută nisipul încins, asemeni freamătului trupului unei femei îndrăgostite când simte îmbrăţişarea iubitului şi se pierde în braţele acestuia.

             Mi-e dor de mare! Mi-e dor de prima senzaţie pe care o simt când mirosul sărat al  mării îmi invadează nările şi de căldura din suflet când văd marea verzuie ca jadul care îmbrăţişează nisipul fierbinte.

             Mi-e dor de primul moment în care picioarele ating nisipul fierbinte şi de zâmbetul ce-mi invadează chipul în timp ce alerg pe plajă spre prima întâlnire cu marea mea dragă.

             E vară şi anul acesta nu ajung la mare. O tristeţe nesfârşită mă cuprinde la gândul că anul acesta nu ajung la întâlnire. În acest an, marea va rămâne doar în sufletul şi în mintea mea şi nu-mi va mai invada toate fibrele fiinţei mele. Dar ea, marea, fãrã vârstă şi fără amintiri, va fi acolo pentru întâlnirea estivală cu alţi îndrăgostiţi de ea.

             Mi-e un dor sfâşietor de mare!

De ce mi-am facut blog ?

E o intrebare la care,deocamdata,nu am raspuns.

"Vinovata" de crearea acestui blog este Georgiana,o prietena mult,mult,mult... mai tanara decat mine.De altfel,Georgiana este "vinovata" de multe schimbari din viata mea:de mentalitate,de atitudine,de look si lista ar putea continua...

Acest blog se adreseaza familiei si prietenilor mei,nu este un blog de interes pentru necunoscuti pentru ca n-am nimic interesant de spus.

Anul 2011 este un an cu tripla semnifcatie: am implinit jumatate de veac,un sfert de secol de casnicie si tot un sfert de secol de la absolvirea primei facultati(inutila,ca de altfel si cea de-a doua).Uitandu-ma in urma,am constatat ca nu am realizat prea multe.Am un sot si un copil extraordinar! Atat! Profesional am esuat.M-am facut inginer geolog.Nici eu nu stiu de ce! Nu mi-a placut niciodata aceasta meserie.Mi-a placut doar spiritul de temerar al geologului.Am renuntat repede la aceasta meserie si m-am facut profesor. Ei,aici e alta poveste! Mi-a placut sa fiu profesor.A fost fascinant sa las cate ceva din mine in fiecare copil pe care l-am avut in scoala! Asta pana cand principiile mele de educatie au devenit incompatibile cu sistemul de invatamant.Acum fac voluntariat.Paguboasa meserie! :)) Nici macar prieteni nu-ti aduce! Doar...

Poate din aceste motive m-am hotarat sa devin bloggerita.

Voi scrie pe blog despre calatoriile mele,despre prieteni,despre...nu mai stiu!

Vom vedea pe parcurs!