Padova - Basilica di Santa Giustina

A doua zi în Padova a început prost.Din cauza oboselii acumulate dupã drumul lung şi obositor, ne-am  trezit târziu şi am ştiut cã nu voi avea timp sã vizitez toate obiectivele aflate pe lista mea.Nu voiam cu niciun chip sã renunţ la Cappella degli Scrovegni ,despre care citisem cã „este pentru Padova ceea ce este Gioconda pentru Luvru,adicã  piesa de rezistenţã”. Eram documentatã,  ştiam cã dateazã din secolul XIV şi  cã este  o capodoperã, conţinâd cel mai amplu ciclu de fresce ale aristului renascentist de origine toscanã, Giotto. In aceste fresce ,Giotto îmbinã ideea de naturã cu ideea de istorie, ideea de omenire cu cea de credinţã, toate spun poveşti istorisite unic, despre Fecioara şi despre Hristos.Cu toatã dorinţa mea ,din diverse motive, n-am reuşit sã vãd “Capela Arena”,cum a mai fost numitã.

În schimb,ajungem la Basilica di Santa Giustina.

Padova - partea I

Am ajuns în Padova târziu, pe la 11 P.M.(24 ora României),dupã un drum lung, de peste 1000 de km.,

obosiţi, cu trei abateri de la traseu, neprogramate dar datorate GPS-ului nebun,care a avut personalitate în alegerea traseului.

GPS nebun

Miroase a toamnã!

Arşiţa verii s-a topit sub prima ploaie de august.Încã de ieri am simţit mirosul ploii de toamnã şi rãcoarea vântului tãios.

În suflet şi în aer pluteşte melancolia.

Astãzi am fost în parc şi am simţit mirosul ruginiu al toamnei.Bãtrânii castani ofteazã uşor , scuturându-şi pe aleile pustii bucãţi din sufletele lor.În frunzele cãzute,înfiorate de adierea vântului,se simte nostalgica amintire a verii.Culorile calme ale toamnei,ce pornesc de la verde, continuând subtil spre vişiniu, crem sau portocaliu,cu infinite nuanţe de galben strãlucitor, invadeazã uşor bãtrânul parc.Frunzele toamnei strâng în ele tot soarele verii.Galbenul stins sau auriul cu nuanţe de vişiniu şi arãmiu împrãştiat fin sau amestecat cu roşu pal sau maroniul veşted – aceasta este paleta toamnei ce va veni curând.

Nu-mi place toamna pentru cã acum simt cum sufletul mi se sparge în bucãţi şi fiecare colţ al inimii mele e o ranã care doare.

 E toamnã iar şi-n sufletul meu se face frig şi parcu-i plin de frunze!

Parcul Municipal Roman-11 august 2011

Si un rest de vara...